fiecare poet este profet la masa de scris
în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale
cu legende proprii
iată-mă și pe mine captivă în povestea ta
ce vei scrie în seara asta?
când îmi șterg fruntea scriu despre trecut
când îmi șterg inima de sânge scriu despre boala
care nu are nicio vindecare
și supurează ca o foaia albă
uneori mă obișnuiesc cu ea, alteori mă ustură
ca și când aș exersa cum se moare
uneori mă obișnuiesc cu ea printre degete
alteori mă ustură ca o mare
în care mă scufund fără să o ating

în fiecare poet coboară Dumnezeu
fiecare are muțenia lui
așa că îi poți deosebi
până când unul apune în palma altuia
devin unelte de scris identice
se anihilează orice urmă de vulture
numai pe coapsele mele rămân cicatrici
acolo unde a fost scobit zborul