.


Sunt calm și în clipele în care uit
de biblia putredă-n minciuna inocentului
cu părul alb, cu vocea moartă și
sufletul răstignit în linie - oblic.

Mă sting cu fiecare lumânare ce se-aprinde
în întunericul inimii tale,
și uit toată iubirea și ura,
și devorat merg la culcare - mort.

Iarba uscată se fumează, se visează,
se traiește și se moare cu fiecare fum încet -
am fost un visător prin moarte și iată
adevărul - n-am fost și nici nu sunt poet.

.........................................

Tu cine ești? Chiar te-am uitat în noapte,
și chiar te-am stins ca pe-un trabuc de foi,
și chiar te-am șters din proiectoare,
și chiar te-omor ca să renaști din nou,...

Când pământul usucă suflete nenăscute,
fumul copacilor atinge cerul,...zeul,...eul.


.