Zolman, cu a sa lumină viorie,
picta nori de mărgean și de hiacint
și se ascundea în calda cupolă a trandafirului
de frica fiilor lacrimii de argint...

Zolman, cu a sa umbră ornamentată,
lăsa brumă roz peste mii de flori
și, de frica nisipurilor, se ascundea în
a iubitei sale mări și sori...

Într-o zi, o pleoapă s-a închis, înlăcrimată.


(5 decembrie 2008/ora 9:01)