Secretul meu pe care l-am păstrat,
Cu-atâta chin m-a pedepsit amarul.
Pe mulți i-am dus cu zăhărelul la mezat,
S-asculte povești legate cu dușmanul.

O pacoste ca un perete în loc m-a ținut,
Lovindu-mă ca un ciocan blestemul,
Cercul în juru-mi s-a strâns fiind de temut,
Clopote ciudate îmi zăngăneau capul.

Somnul mijit l-am dus cu mare frică,
Să nu vorbesc fără răspuns în noapte.
Ascuns secretul bine sta ținut în cârcă,
Supus e mie și limbilor negre șoapte.

Un lacăt strânsă gura-mi ține mut,
Spaima e cuprinsă pe întreg țesut.