alerg peste mări
mă scufund în zările arse de focurile iadului
noaptea ce va veni cu șoaptele ei cu tot
ne va cuprinde

mă regăsesc pe cărări
dansul desenat în suflet de pașii tăi fierbinți
mă doboară – rămân călcat în picioare ca un animal
pe asfalt

renasc din uitări
acordeonul prăfuit mai tresare în noapte
atunci când râd în somn și-ți rostesc în limbi străine
cuvintele cele mai vechi

tot ce simțim unul pentru celălalt e ceva relativ –
vibrațiile, lacrimile, suspinele, îmbrățișările

vreau să alerg de nebun printre copaci toamna –
sufletul, frunza, taina, cerul, vântul, zâmbetul

vreau să mă cobori cu lanțul de la încheietura piciorului –
mâinile întinse pe-aceeași axă de cer