Ca o topaza pella imi iese din ochi,
Negrul cu zborul lui invers
Pecetuind cu albul
Luna incrustată adânc in lacrimi.

La început, plutind pe-o lacrimă cu luna,
Aducând neantul intr-o poveste ,
In buze beam silaba care ne trezește
Anoxemia tulburată din acea poveste.

O absentă, un vag contur rezidual
Sprijină golul in dreptul fruntii.
Antalgic pentru mine
Tu...

Liniile nedefinite ale unor mâini
Imi mângaie corpul și-mi ciupeste mintea
Dezgolind intr-o lumină fictivă
Deghizările ei
Eu...