AÈ™ veni ...

Vorbele tale îmi alungă disperarea,
Ochii tăi-două lacrimi fierbinți,
Așteptând să îi vindece marea-
Și să mă scoată din minți.

Aș veni atât de aproape,
Cu un gând , cu un zâmbet măcar,
Dar mi-e teamă că umbra din ape,
Va avea un gust nefiresc de amar...

Þi-aș șopti că nu-i nimeni de vină!
Că vorbele tale sufletul mi-alină.
Iar ecoul din ape,
Mă face să te simt mai aproape.