Moș Iisus



De paiele din Betlehem,

Să îți aduci aminte, Doamne -

Când sunt atâția care gem,

Binecuvântă domni, și doamne –



Boieri din jilțuri îngerești,

Și boierese planetare,

Binecuvântă-i, căci Tu ești

Cel mic de tot, pe Lumea Mare –



Și tot mai mic, mai mic, te faci –

Și Lumea Mică, tot mai Mare –

Tu rămâi tot lângă săraci,

Noi, pe orbite solitare –



Și Universul e prea mic

Pentru atâta bogăție,

Cum suntem oameni de nimic,

Îți dăm nimicul nostru, Þie -



Și mulți săraci de tot, mașini

La poartă au, sau vor, o turmă,

E Lumea Mare de ei, plini,

Tu, tot desculț, pe jos, și-n urmă -



E poate seara de Crăciun,

Și ne rugăm pentru un dar –

Cum Tu ești Domnul nostru bun

Adu-ne inimă, măcar –



E poate seara de Crăciun,

Și se albește tot văzduhul,

Cum să ne spui, atât de bun,

Cât suntem de bogați, cu duhul?



Și intri-n casă, Moș stingher,

Căci vii din iad, după-nviere,

Și până să Te urci la cer,

Ne spui în pilde – o tăcere –



Atât? Nimic? Nici-un cadou?

Și totuși, în lumina scundă

Ai scris cu zorii, un vers nou:

“Ia-ți frate, inima, și umblă!”



11 decembrie 2008