Nu ți-e dor de fericirea lungă?
Nu ți-e dor de chipul tău râzând?


Eu te vreau, în viața-mi goală
Să-mi vorbești din nou plângând
Eu te rog, iz de lumină!
Să te-ntorci în calea mea.
Eu te-ador, ființă divină!
Chiar când mintea-mi nu te vrea.
Eu te văd fata mea dulce!
Cum tu pleci, nervoasă-ncet
Eu te simt, al meu suspin!
Cum pătrunzi - în inima-mi amară.
Eu te-aud, ecou din stâncă!
Cum tu aspru îmi șoptești.
Eu te simt, miros de floare!
Cum aroma-ți împărțești.

Și te vreau! Zeiță neagră!
Manta de smoală să-mi vopsești.