Toamna vine, vara trece, florile se descompun
Isi târăste haina rece printre norii grei de fum,
Cu privirea-ntunecată trece prin foste iubiri
Sădind in inimi curate cele mai negre simtiri.

Verdele frumos al verii s-a inchis uitând de tot
Clorofila este neagră totul s-a intors pe dos.
Doar doi bătrânei pe stradă stau pe bancă gânditori,
La iubirile uitate sub mormane reci de flori.
Lacrimând din când in când se uita sfiosi la ceas
Oare câte zile...ore?- de trăit le-au mai rămas...

Anotimp venit din umbră, crud si aspru ai fost mereu
Tu ai pedepsit cu ploaia tot ce-a stat in drumul tău,
Ce rău ți-a făcut parfumul florilor nevinovate
De l-ai luat si vântul tău le-a făcut prăpăd pe toate?

Iar privind din depărtare, mă întreb ca un netot:
Ce vină au bătrâneii de-au îmbătrânit de tot?