Văd peste umeri mușcate
scoarța ochilor străini
mă uit împrejur:sete,
copii măcelați de materialism.
vântul spernaței se pierde
în zilele petrecute între cadavre.

Încă mă amestec între trupurile
goli, pun piciorul drept după gât
și urlu, iar voi mă considerați o
amenințare.

Duceți-mă-n camera 7 colțuri cu
4 pereți plesnite de țipete, pup siringi
evadarea mi-e lene s-o fac, aici am de toate:
mâncare, gaz(probabil tot de la Putin), camarazi,
medicamente, internet.

Iar în așternutul nopții îmi permit să-
mi storc creierii, numai celularu-mi lip-
sește.

Câteodată rupe ochiul o picătură,
alteori mai multe, ajungând sare pe obraz
în diminețile scurte.