Sa stau la umbra mărului imi place,
Dulce se face rodul lui în gura mea...
Dar si când confunzi cu pelin mierea,
Tu stai și m-aștepți pitit după perdea

Și-atunci te descopăr și pe tine sub măr
Scoțând la plimbare prin rouă dulce
Lalelele care ți-au inspirat sărate dimineți.

Dar ar fi prea mare truda ta si prea multă cererea mea...
Așa că mă ții de mână printre lalele
Și dăm la o parte bucata de perdea
Ca să ne testăm în zbor libertatea.

Până și ea este crudă și se cere mereu adăpată
Dar nu-mi dai drumul din mână
Și lalelele ne plouă drum sub pași ca să avem drept libertate închisoarea îmbrățișării eterne.