.


Cu sabia scoasă din teacă
aștept timpul încă să treacă
peste toți, cu toți împreună
și sânge în cană din lună
și semen peste pământ -
sunt condus de un unic gând.

În oglindă reflecție difuză,
o lume întreagă-i confuză,
o sabie, un gând, un scut,
cu inima-n mâini - nimic mai mult -
mă arunc în iubirea eternă
cu vinul și mintea pe pernă.

Nimic vechi și nimic nou -
toți îmi vor capul pe-un platou -
toți vor să mă biciuiască,
toți vor să mă răstignească,
să mă bage în mormânt
că sunt născut din Cuvânt.

Hmm, oricum nu capitulez -
a treia zi înviez!


.