Nici nu mai simți durerea cum îți curge prin vene,
aproape că a devenit o parte din tine.
Ești incomplet fără ea.
Ești ciung, olog, ești orb și imbecil.
Acum o protejezi, o ții în buzunar
și o porți cu tine peste tot.
Când mergi la piață sau ești la cursuri,
când ești cu prietenii și mai ales când ești singur.
Peste întunericul minții tale
ea a devenit regină.
Și conduce fără milă și fără reguli,
un regat al putreziciunii.
Emană un miros dulce-amărui
de mucegai.
E confortabilă și comodă
și nu mai știi să exiști fără ea...
Însa ea va continua să existe
și după tine.