n-am din totul acesta
numai una singură
pe ea mă las gol în nopțile lacome
în nopțile frugale mă plimb între

învăț să-mi fac aripi din picături de ploaie
o curățenie închipuită de fecioară
ideea mea cu care fac dragoste
obsesia mea laconică

și tot timpul modic dintre
fără forță
fără odihnă
încă un pic și lumea noastră cade într-o groapă
de gunoi metaforic

în tot acest timp eu
adun cuvânt după cuvânt din ceea ce nu rostești
și-mi fac din asta un obicei