de-atîta timp murim în șoaptă
cu gîndul răstignit în gît
visînd că s-ar deschide-o poartă
în care să-și dea foc un sfînt

să spună el ce-avea pe suflet
și doare ca un cuțit frînt
să ardă el pînă la urlet
și să-l iubim demitizînd

de-atîta timp prăsim șopîrle
și-n amurgu-ăsta ochi apun
mustește-o spaimă gri în urme
și-n sîngele unui meci nul

că de-am văzut șezum și plînsum
cu lacrimi limpezi de nebun
c-un arc voltaic destrămat în pumn
și codul drumului e-n fum (și-i fum)

vai vai vai - aici lumina albă zace
destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu
și fiecare fiecare-și ia ce-i place
și fiecare zbiară eu Eu EU

de-atîtea ori sporind în cale
numărul umbrei te-am aflat
am întrebat presimți vreo zare
ți-a fost răspunsul bla bla b-bla

și cerul către cer se-ntoarce
și frate - lutul către lut
și orice punte se desface
sub tîmpla celui surdo - mut