într-un loc cu multe umbre
ne vom întâlni speranța
știu
trenul cu care vii
o să întârzie

așteptând într-un gând
o să privesc dincolo
zborul desfăcut
dintre aripi precum
un zâmbet înrămat
în oglindă
privindu-te

mă agăț de vise
ca o iederă de cer dar
nu pot vedea totul
și mi-e o teamă nebună
cineva respiră din mine

îmi sorb liniștea
o dată
de două ori
apoi înghit

multă acreală

sunt epuizat
nu-mi amintesc bine lucrurile
mi-e dor de tine
mi-e dor de Dumnezeu

aici nu mai e nimeni
iar zborul s-a pierdut
în spațiul închis
dintre doi oameni

și totuși

ceva mă face să cred
că mă vezi dincolo geamul

pe drum
umbrele dorm mă târăsc
în așteptarea asta
doar tu

exiști

totul începe cu tine