Acum cand catedrala
isi implinta perechea de flese
In adincimea intunericului
noi vietuim
agatindu-ne de arcuri,
contraforturi, turnuri
schimonosind chipurile
fecioarelor cu ochii plecati,
scobind ranile martirilor
cu ale noastre gheare,
tipind strident
peste aureola sfintilor...
iar in zori
cand Ochiul Domnului
se iveste la orizont
ne indreptam spre lacasurile noastre
asteptand intunericul noptii
inmarmurind in racoarea zidurilor
cu fete angelice de copii