pistolul zâmbește-ntre noi
sever dar amabil:
ce frumoși amândoi!

care tâmplă e de murit
întrebăm
tăcerea răcnește
cât te-am iubit!
tușim
hohot de-albastru și fier
vin să te cer
soață:
un miez subțire ne ține în viață
vrei?
un’, doi, trei
eu trag primul, tu ești ceață
glonțul
te sărută blând pe față
te iau și torn în pahar
în zadar
ești o arteziană de plecări
te voi renova
o să facem schimbări
am cuvinte
lăsate să putrezească
cu o silabă-n sus
ucide-le
n-au să se trezească
suntem ultimii muriți
ne îngropăm singuri
fericiți
obosiți
învrăjbiți