S-au ofilit castanii,
Dar dragostea mi-e vie încă,
Trecut-au rând pe rând toți anii,
Iubirea ta e tot o stâncă.

S-au ofilit și crinii,
Iubirea mea e dulce-acum,
Am vrut de dragul amintirii,
Să schimb în foc firul de scrum.

S-au ofilit și trandafirii,
Iubirea mea ești încă tu,
Am vrut să te ating dar am uitat că spinii,
Nu-mi fac numai o rană, ci-mi rup și sufletul.

Toate s-au ofilit pe rând,
Te-ai ofilit și tu cu ele,
Dar nu pot să te scot din gând,
Căci ești iubirea vieții mele...