Norul privește de peste stânci,
Porțile scârțâie-n plânset de prunci,
Și printre sălcii, cântă Orfeu...
Ne cântă din lira lui sacră, de zeu.

Vântul se clatină beat printre crengi,
Picurii cad mult prea grei și prea reci,
Și printre pietre râul își cântă
Povestea lui lungă, veche și sfântă.

Pasul meu gol în mâl se afundă.
În mâlul cel negru, ce tace și-ascultă
Cum cântă un corb despre timpuri uitate,
Despre prințese în turn ferecate.