Mi-am deschis aripile frânte
Să-nvăț să zbor spre înălțimi de munte.
Neputincioasă, cad. Dar vreau din nou
Să mă înalț mai sus, spre Eul tău.

Mă simt atât de grea, fără putere,
Și mă trezesc deodată, în cădere.
Mă-nec în haos! - Vino grabnic...
Fără speranță, strig zadarnic.

Mă arde foc de dor năprasnic
Și cad tot mai adânc, tot mai adânc.
De ne-mplinirea mea nu vreau să plâng.

Ard ochii-n lacrimi reci și sufletul în dor,
În visul meu rămâi doar tu
Și tentativa mea de zbor.