"Bum!!!
Mâine renaștene-n cer!"
(Versurile finale din poemul "Noi, din agonie" de Dan Carlea)

când în versu-i sprintenel
pluralul îl folosește
sugerând ca un mișel
c-orice agonist poftește
Tu să-l ridici din abis
cât mai iute-n paradis
să știi Doamne c-a vorbit
de noi ne-mputernicit.

p.s.
fiindcă-s nesătui de pâine
și setoși de-al terei zer
pe-agonici să-i iei în cer
când au suta și nu mâine