Când luna apare pe cerul senin,
Iar soarele-și pierde din razele roșii,
Te aștept pe aleea, izvor de destin
Până târziu, ce cântă cocoșii.

Prin colțul de stradă trec zeci de femei,
Copii și bărbați spre casele lor,
Aș vrea să te văd, venind printre ei,
Dar totul rămâne un “simplu decor”.

Durerea mi-e mare și plec buimăcit
Că n-ai apărut în decorul stingher,
Destinul mi-e aspru, rămân amăgit,
Cu lacrimi ce curg, și ruga spre cer.

O doamne! Doar Tu poți să vindeci o rană
Ce-i veche și.... veșnic mă doare,
Dă-mi inimii leacul și trupului hrană,
Un chip fermecat ce... Nu mai apare.

Corneliu 05.01.2009