E prea duminică
să văd prin somn
cum se strâng
sub Cuvânt
rădăcinile apelor
la hotarele vieții
omenești
Nici una
din mâinile începute
ale călăuzului
venite să deschidă
temple
nu își rătăcește
calea coborând
să-mi încerce
sufletul
E prea duminică
Îngerului
trecându-mi înot
lacrima