Am crezut că timpul
A murit
Odată cu privirea
Pe care ai ascuns-o
Sub covor
Ca să îmi minți iubirea

Și mȃinile ce le frȃngeai
Cu zȃmbetele chinuite
Ai vrut sa le ascunzi
Ȋn poală

Ca fruntea ta plecată
Să își găsească pacea
Ȋn dragostea trădată
Și în iubirea înșelată

Am crezut ca timpul a murit
Cȃnd dintre buzele
Cȃndva fierbinÈ›i
Au prins ca să răzbată
Cuvinte reci

Și cufundată în minciună
Ai devenit
Doar punctul
Ce ți l-a dăruit
Natura
Și tot ce pot avea
Mai este ura...

Că te-am atins
Și pentru mine ai fost
Un vis... de necuprins.