VEȘNICIE

De-aș putea să mai despart,
Dragostea în rău și bine,
Atunci lumea o s-o împart
În nebuni și dame fine!

Chiar feciorii se-ntreabă,
De micuți cu-a lor guriță,
Dacă fata cea din vorbă,
Este înger sau fetiță?

Viața toată o petreci,
Căutând să-i faci pe plac,
Nu-ți dai seama că seduci,
Chiar ispita cea din veac!

Știu că-n chipu-i cel angelic,
E un du-te-vino-ncoace
Și că zâmbetul mirific
De-ai fi piatră tot îți place!

Suntem slabi să o dorim,
Tot pe Eva cea frumoasă,
Mai degrabă să murim,
Chiar la Doamna cea cu coasă!

La picioarele-i de-ai pus
Totul fără remușcare,
Ca un miel tu te-ai răpus
Fără nici o ezitare!


Să fii dur e-o răutate,
Să fii slab e o prostie,
Să le faci lor strâmbătate
E curată nebunie!

Dac-ai dat într-o femeie,
Ai pierdut-o jumătate,
Iar de vrei să mai rămâie,
Las’ să creadă-n libertate!

E gingașă și senină,
Mereu veselă, zglobie
Fie ea și o felină,
Și-o iubești la veșnicie!

Și de-i sigură pe sine,
N-o lăsa să-ntrezărească,
Că tot ce-i mai bun în tine,
Trebuie doar să dorească!

ÃŽn patima cea rea,
Noi adesea am căzut,
Iar Lucifer ne mai cerea,
Să îi mai dăm tribut!

Fiorul dorinței ne-ncearcă,
Vai ce ușor e să simți!
-Doamne!Te rog ne ridică
Încet spre ceata de sfinți!