Pe grundul proaspăt se lipesc toate
Ca muștele pe scoci
Oameni magnetici și flori ușor
De atras prin semințe

Căței cu ochii ieșiți din orbite
Ieșiți la rândul lor pe scara blocului
Lătrând cu dispreț somnul
Fără vise al unei bucăți de viață


Gândul lor stă la mingea portocalie
Restul e o iluzie, oameni dorind să
Se se vadă în timp ce își mănâncă
Ochii, vrăbiile cu branhii ce supraviețuiesc
Numai în ploaie, carne fără suflet
Și suflet fără carne, dinți de lup spărgând
Dinții de miel, inimi umplute cu dulceață
De struguri, toamnă interioară, tu pentru mine
Fără mine, moartea departe
de a fi o iluzie optică.