UN CÂINE

un câine care se mănâncă singur nu trebuie
să fie mai mult de-atât dacă îi este foame
în cazul oamenilor care se mănâncă singuri
foamea este de cunoaștere sau de înțeles
nervii sunt devorați cât ai clipi
doctorii îi reînnoadă cu liță
și iar sunt sfâșiați cu dinții
oamenii aceștia înghit
bucăți tot mai mari din ei
hălcile pline de sârmă
le distrug stomacul
și nu mai au în ce
să simtă iubirea

nimic nu mai înțeapă
nimic nu mai taie
nimic nu mai găurește
nimic nu mai zdrobește

doar acul, foarfeca, burghiul
și dintele.

lupta se dă pe locul din
inima teoretică a adversarului
acțiunea este invazie
goală ce curge
prin momentele din care
au fugit
toți oamenii cu amintirile lor
inclusiv pământul călcat
de ei în picioare
păsările au zburat și ele
până la autodispariție

tu treci pe lângă tine
eu trec pe lângă mine
oamenii ce se mănâncă singuri
stau în casă și pe stradă
nu vezi picior de câine.



MAMI ȘI TATI

Copiii au venit cu copiii lor
Copiii lor au venit cu copiii lor
Copiii copiilor lor au venit cu copiii lor
Copiii părinți, copiii bunici, copiii străbunici
Copiii veniți cu copiii.

NIȘTE CORTINE

Ne plesnesc cortinele
Se limpezește vederea,
E haos pe scenă,
La 12 fix se coboară în sală
Cu sticlele de șampanie în mâini
Și acolo se ciocnește un
pahar cu publicul
în loc de asta se instalează surpriza
ne dăm din senin capete în gură și
râdem de mama focului cu buzele pline de
sânge, cu limbile mușcate.