Ploua rastit
De parca se hârjoneste eternitatea
În ochii nostri obositi
De praful imund si plin de insidii
Prin care sageteaza timpul,
Marele praznic al dragostei,
Târât de pacatele noastre
Într-o lume tot mai grea,
Precum o toamna
În care suveran lucesc clipele
Încarcate de ispite si candoare,
Captivate de nobletea
Celor mai frumoase nopti
De lânga noi...
Ploua in suflet
Cu partituri de destin,
Simt cum se cerne vesnicia lânga noi
Sa ne mai lase o noapte, doar una,
Cât o minune!