De trei zile, de trei nopți,

port Crucea Sudului pe umăr;

soare, lună, mi-e totuna,

amândoi înghețați circular,

departe de căldura vieții -

mă prind și eu cu ei în horă,

departe de căldura ta.

Trei frânturi din timp,

îmi par acum eterne,

în liniște... aud

pași înecați în cenușa vieții

ce a ars nouă luni,

în fiecare an, în fiecare

și în mine.

Văd fulgii, sunt ai mei,

te văd... sărută-mă

nestins !