De cu seară,
o pasăre albă
îmi bate continuu cu ciocul în ochi,
iar un grifoniu
mi-a pătruns adânc în piept,
prefăcându-mi mișcările greoaie,
printre poeziile mele neizbutite
și mâncarea abia încropită.

Cărțile toate-mi scăpau
din mâini,
iar picioarele mi se făcură butuci,
mintea se năclăi,
și glasul mi s-a stins.

Speriat, am fugit
în grădina ochilor tăi
cu o trăsură trasă de un cal beteag
și am încropit un poem-descânt
în care
de cu seară
o pasăre albă îmi bate continuu cu ciocul în ochi,
iar un grifoniu mi-a pătruns în piept...