stau în parc
pe banca ce
mustește de iubire
e plăcut e soare e liniște
nu-mi place!
așa nu merge!
întind un picior
punând piedică unui
trecător prin viață
ăsta-n căderea lui
doboară pe altul
ăla pe altul
ca la domino
atâția au căzut că
dintr-o dată se
făcu toamnă
și începură să cadă
frunzele îngălbenite
de leucemie
satisfăcut îmi aprind
un trabuc și mă urc
pe piedestal să văd până
unde s-a ajuns cu
salto mortale