Atunci când soarele-asfințește,
Grădina-i o parfumerie.
Regina nopții inflorește
Și totul e o feerie.

Din floare-n floare tot mai rar,
Mai zboară câte-un fluture
Să se incarce cu nectar
Bătând de zor aripile.

Și colo-n vale în zăvoi
O cinteză se-aude
O pitulice mai apoi
Îndată îi răspunde.

O rândunică trece-n zbor
Și-n zbor se-ntoarce iară,
Ca să-și hrănească-un puișor
Ce stă cu capu-afară.

Pe ceru-albastru de azur
Încep s-apară stelele.
Iar pe sub ele-un ultim tur
Mai zboară vrăbiuțele.

Și-n corul universului
Eu stau pe prispa casei,
Sorbind din frumusețea lui.
Privesc in jur...Ce pace-i!!!

Și-ncet,incet,lin mă cuprinde
A nopții feerie.
Șiii știți?Nu mai găsesc niciunde
Atâta fericire!

21 iunie 2008