Când privesc imagini clare,
Ce în ceața se ascund,
Voi privi imagini care,
Pentru mine vor dispare,
Privind doar ceva profund,

Și de poate ca la teatru,par un simplu spectator,
Înteleg, schimba-voi toate, nu voi fi doar trecător,
Și de capul mi se cere câteodată să-l înclin,
Nu voi accepta vre-o clipă la mișei să mă închin,

Poate verticalitatea ce mă face mai rigid,
Mă voi strecura prin toate, eu fiind acum cel rapid,
Și de fața-mi câteodată, nu arată ce gândesc,
Îmi permite a alege modu-n care eu trăiesc,

Fără a depinde-o clipă de acei oameni mărunți,
Ce au doar un țel în viață,te învață cum să minți,
Iar mințindu-se pe dânșii, de te bagă în jocul lor,
Eu nu voi să fiu arbitru,nici un simplu jucător,

Și jocul murdar ce-l fac, te determină să-i lași,
Tu vei reuși să scapi făcând încă câțiva pași,
Iar de poza ți-o arată ca un steag ea fluturând,
Tu poți să schimbi tot ce vrei, doar ideile creând,

Made by Viorel Coman 23-01-2009 h: 14.30