Porumbeii


Numai cu ei putem plânge plutind
S-ascund în propriul zbor
Necuprinși
Osteniți în patima oglindirii
ÃŽn geana de cer purpuriu
Îi ascult în tăcerea duioasă
De noapte eternă
Ca chihlimbarul stins
ÃŽn veninul dorului nostru de noi
Ochii lor limpezi de soare-n-zăpezi
UrcuÈ™ de Sisif
Coborâș în infern
Se văd
în casa podului lor cu oameni
Prinși de ispită
În rugă , în șoapte
Coborâți porumbei ai nopții
Să urcăm peste clipa liniștii voastre!
Aleanul nostru de zbor târâtor
Răbda-va căderea în colțul oului măiastru