Vorbă dulce este dorul,
Nu-l traduce nici o limbă,
Se-nrudește cu fiorul
Când prin piele mi se plimbă.

Doru-n inimă se bagă
Să-mi pompeze-n vene vise,
Și cu vraja lui mă leagă
Precum cântul pe Ulise.

Flămând, dorul îmi cerșește
O fărâmă de iubire,
Și-n ureche îmi doinește
Clipe vechi de fericire.

Doina ce mi-o cântă dorul
O ascult, și mult mă doare,
Și rămân, ca cerșetorul,
Plângând lumea-mi trecătoare.


25 Ianuarie 2009