Cine ești de mai păstrezi
visul viu în poarta luminii
Pământului?
îmi întreabă Îngerimea
trăirea înfrigurată
înnoind la eternizare
pe firul timpului
Nu sunt decât partea văzută
a zefirului cu mantie
aici de unde vine
ca din mari depărtări
învăluit de pulberile mării
plânsul
să adune duhurile