Sunt un om foarte rațional, dar în visele mele
port o mască ce mă ascunde…
călăresc un cal verde, și diamante
îi plouă din urechi,
strălucitoare plouă peste drum
și dispar ca baloanele de săpun când ating pământul.
Când trec călare pe calul meu verde
lângă copilul bălai de pe drum
mă opresc lângă chipu-i zâmbitor
și diamantele îl acoperă.
Diamantele cad, ca scânteile
spulberate – oh, stelele,
stelele de piatră acoperă copilul,
îl îngroapă. Calul meu verde nechează
și trece mai departe. Mă uit înapoi la drum –
grămada de diamante clipește în noroi
îngropând copilul mort, părul lui bălai ;
și urme verzi de copite înseamnă calea
mai departe.
Un cal verde
cu diamante în urechi mă poartă
în sus pe drum și dacă nu m-aș trezi,
copitele verzi m-ar purta
dincolo de orice sens al timpului.