era doar o casă bătrână
ce dacă sufletul vernil i se prelingea pe ziduri
molcolm și zâmbitor
până la rădăcinile cerului din dosul cablurilor electrice
până la obrajii noduroși ai soarelui
era doar o mână de cărămizi vechi
geamuri desuete și olane prăfuite
era o îmbrățișare caldă și senină
o îmbrățișare înțepenită de prisos nimeni n-a vrut s-o primească

o pată orfană scorojită voi avea toată viața sub omușor