Îți simt veninul cum mă pătrunde
Și nimic nu pot ascunde,
Căci îl simt presus de toate.
Îl simt în cuget și-n simțiri
Nedistingând de-i zi sau noapte,
Sau de sunt propriile-mi trăiri.

ÃŽl simt mai dulce ceas de ceas
Și vreau mai mult, mereu mai mult,
Umanitatea ce-a rămas
Nu știu, nu pot s-o mai ascult.

Căci rațiunea a dispărut,
Plăcerea domină vădit,
Instinctele ce le-am avut
Abia acum au răsărit.

Și iată-ți dulcele venin,
Al dragostei, cum mă inundă,
Îmi picuri în suflet pelin,
Demonul meu...iubire-absurdă.