Plouă neîncetat în casa visurilor mele
S-a scurs apa pe streașina gândurilor
Stropii deși au șters lacrimile grele
Sunt bălți de dor în locul cuvintelor...

A plouat la temelia sentimentelor
E udă crucea ce-a rămas de strajă
O mână de lut în locul crezămintelor
Noroiul amintirilor stă acum de pază.

Se dezlănțuie furtuna patimilor tale
Plouă peste gura acoperită de pământ
Peste ochii închiși acum picură petale
Și plouă-n roze triste fără de cuvânt.

Îngenunchind în ploaie-mi picură uitarea
Se scurg visele printre lutul dintre mâini
Râmâi al ploii fiu, aud la îngeri chemarea
E frig în ceruri, în juru-mi latră câini...