Eram doar câteva palme
deasupra pământului înșirată
din laptele mamei

cu dude cleioase și bondari verzi
îmi întăream respirațiile
monosilabice

oglinda stătea atârnată
ca în istorie
peste lada de zestre

fericită eram de ploile
în care îmi descifram ochii
înfășurând până în vise
curcubeul pe coaste și suflet

și pentru ca nu am mâncat
niciodată din grâul
care să-mi schimbe sângele
răspunde-mi
iei și tu de crucea
cea dulce-amară
să urc