Și iată că somnul
mi-a furat în sfârșit gândul
împletindu-mi genele
așezând stânci pe pleoape
ochiul sâng îmi palpită
luna brodează fire-alungite
sporind dantelat misterul
peste cântul orb al greierului
în peretele ascuns al nopții
aud încet
departe
sus
acolo unde șoaptele vântului
au culcuÈ™ tainic
pun mâna căuș ochilor
și te-aștept, scrutând zarea
timp roșu-cenușiu
într-o lumină greu crescândă
pamântul răsuflă,
îi-i simt zvâcnirea
sub tălpi
palme
ureche
caut, nici nu mai știu ce caut
degete-mi oarbe
s-au încurcat în ierburi
fără de vreme.