gândurile au fugit din mine
golul rămas seamănă a deșert
se vinde la licitație
timpul ca un colos
și umbrele morții
plusează
cu încă o zi
nu se schimbă nimic
se mai plusează cu
o jumătate de noapte
aceeași rămasă de la
prima oprire
când respirația
desfăcută în bucăți
decolora depărtarea

la fel ca în alte dăți

iarăși nimic
se plusează cu încă o oră
mi-e sete la margine de gând
ultimul adevăr
adjudecat sfios

în adânc se înnoadă măruntaiele

nu mai respir
îmi așez mâinile peste piept
lăsând să se creadă c-am murit

distanța dintre mine și un punct
diluează tăcerea

încerc să câștig
doar o mușcătură dintr-o respirație
una mică cât un scâncet

în care vreau să mai rămân

însă nu merge
mi s-a organizat un flagrant