Îți plouă-n cuibul însorit
Pui mic de vrabiuță,
Ești singur, palid, zgribulit,
Și ploaia nu te cruță.

Frații-au pecat spre alte locuri
Cătând noi crengi - noi ramuri
Doar tu mai stai, ți-aștepți părinții
Cu frică de balauri...

Lumina-ți gri, din ochiul mic,
Se aprinde și mai tare
În frig, aștpți un pic
Și-apoi îi vezi în zare.

Se-ntorc cu toții după tine
Grăbiți din aripi bat
Îi vezi și-ți pare așa de bine
Că ei nu te-au uitat.