Arcanul tristetii sublim ma sugruma
strans cu fervoare, de-un heruvim
ce da din aripi, statuie de huma
sunt; haide,mai strange putin !

O daca ai sti Messalina
pe maini iti citesc crima ta,
neinduplecata de nici o vina
ma rog, mai strange-ma, de n-ai uita!

Ca stiu a muri, ah ! ce bine !
si-a invia parca nu-i asa greu,
tu strange arcanul, ti-oi da maracine
sa-ti pui pe pieptul tau marmoreu.