acopăr ochii cu perdeaua norilor
lumina îmi cuprinde forma
amenințându-mă cu vârtejuri de gânduri

pasărea se zbate în apele neliniștite căutându-și liniștea
cămașa vineție stă sub lespedea de piatră
la atingerea valurilor pielea se crispează
ca frunza atinsă de ger
nisipul înmărmurit de forma trupului
inundat de stropii mărunți
caută clepsidra în liniște

cu fruntea plecată
mimez bucuria timpului ce-și face loc
printre nopțile reci
flăcările stelelor scurgându-se în dâre subțiri
îți conturează umbra încremenită
peste tălpile viscolite de vreme

prietene ridică paharul
bea din vinul acesta câteva înghițituri
să-ți văd ochii arzând
ridică vălul neputinței rupe-l în fâșii și așează-le pe calea lactee

trebuie să ne mulțumim cu firimiturile rămase de la alții?

sub privirea-ți blândă
defilează umbrele atâtor năluci
doar ea sprijinindu-și coatele de marginea inimii
poartă pe umerii goi noaptea
nedeslușit și sfâșietor

te aștept
pârguindu-ne
mâinile ne vor căuta în neștire