agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2227 .



Golgota
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Jasterian ]

2009-02-13  | [This text should be read in romana]    | 



Golgota

Am vrut să fug de tine, de suflet, de iubire,
De mine – visătorul… Am vrut să uit de toate
Și mi-am cioplit o cruce cu-a mea închipuire,
O cruce de tăcere și de singurătate.

Și am pornit pe drumul bătătorit de-un sfânt:
Aceiași spini pe frunte, același aspru drum.
Cu tălpile desculțe și pline de pământ,
Călcam pe vise-cioburi și prefăcute-n scrum.

Nu mai vedeam niciunde nici ființă și nici pom,
Durerile din glezne urcau până la tâmple,
Și-aș fi dorit, măcar, la umbra unui om,
Să-mi sting singurătatea ce sufletul mi-l umple!

Dar tot era pustiu și, cât vedeam cu ochiul,
Doar umbra crucii mele; ca într-un vis dantesc
Umbra fugea de mine, nemaigăsindu-și locul,
Căci umbrele de cruci doar umbre însoțesc.

Un strop de ploaie, Doamne, atât aș fi dorit,
Să-mi răcoresc, măcar, o rană de pe spate!
Și am simțit, deodată, că ruga s-a’mplinit,
Dar picurii, pe rană, lacrimi erau, sărate.

De nicăieri vreun sunet, nici cel mai mic ecou
Nu ajungea la mine și, de-un fior pătruns,
Am început să strig cu voce de cavou,
La crucea de pe mine, dar nici ea n-a răspuns!

Lăsa doar umbra lungă pe-ntinsele gorgane…
Eu mă-ntrebam mereu cât drum o să mai fie
Și răspundeau, din mine, fantome și morgane,
Fantasme-nchipuite în chip de nebunie.

Întruchipam, eu însumi, destinul cel mai trist,
În mine erau doruri cât mai dorește-un mort
Și pașii mei, nesiguri, călcau pe ochi de Christ,
Nici el să nu mai vadă ce fel de cruce port.

Și am ajuns pe culme. Cu sete am înfipt-o
În cea mai dură stâncă, să nu mai știu de ea;
De groază și urât, pe drum, nici n-am privit-o,
Atât de grea a fost această cruce-a mea!

Acum era mai bine, odihna părea dulce
Si, cum stăteam alături, epuizat total,
Am ridicat privirea și văd, în loc de cruce,
Făptura ta frumoasă, fixându-mă fatal.

Am înțeles atunci că ființa-mi ostenită
N-a dus cu ea nici ură și nici singurătate,
Ci doar pe tine - cruce - în mine răstignită,
Pe care o voi duce întru eternitate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!