știți ce înseamnă
să trăiești
un an
fără să scrii un cuvânt,
captiv într-o boabă de strugure,
bătând în pereții membranoși,
transparenți,
ai celulei?
atâtea zile
de când la mâini am cătușe de lumină,
atâtea ore
în care rănile supurează poezie.
zgâriind mereu gratiile de celuloză ale închisorii,
am rămas cu o
fină tencuială de versuri sub unghii.